Greutăți și măsuri

Descrierea animalului

Silvia de câmp (Sylvia communis) este o pasăre mică, dar plină de viață, care face parte din familia Sylviidae, un grup ce cuprinde numeroase specii de păsări cântătoare. Este răspândită într-o arie geografică largă, care include Europa, Asia și Africa de Nord, preferând zonele deschise, precum câmpiile, lizierele pădurilor și zonele de tufăriș. În timpul iernii, migrează către sud, ajungând în Africa Subsahariană, unde clima este mai blândă.

Descrierea fizică a Sylviei de câmp evidențiază adaptabilitatea și camuflajul său excelent în mediul înconjurător. Măsoară aproximativ 13-15 cm în lungime, având o anvergură a aripilor de 20-23 cm și cântărește între 11-20 grame. Masculii se disting prin partea superioară a corpului de un gri-cenușiu, în timp ce partea inferioară este albă, cu o nuanță de roz pal în zona pieptului. Coada este lungă și neagră, cu margini albe, iar capul prezintă o mască distinctă, neagră, care îi acoperă ochii. Femelele și juvenilii sunt mai puțin colorați, având o nuanță generală mai maronie, ceea ce le ajută să se camufleze mai bine în mediul lor natural.

Silvia de câmp este cunoscută pentru cântecul său melodios și variat, care poate fi auzit în timpul sezonului de reproducere, când masculii își marchează teritoriul și încearcă să atragă femelele. Cântecul este compus dintr-o serie de note fluierate, clare și melodioase, intercalate cu triluri și clicuri. Acestea sunt adesea repetate în mod secvențial, creând o simfonie plăcută și distinctivă.

În ceea ce privește comportamentul, Sylvia de câmp este o pasăre teritorială în timpul sezonului de reproducere. Cuibul este construit de femelă, fiind amplasat la sol sau la o înălțime mică în tufișuri, folosind iarbă, rădăcini și alte materiale vegetale. Femela depune între 3 și 5 ouă, pe care le incubează singură timp de aproximativ două săptămâni. După eclozare, ambii părinți participă la hrănirea puilor.

Dietă Sylviei de câmp este omnivoră, cuprinzând atât insecte, cum ar fi gândaci, omizi și muște, cât și semințe și fructe mici, adaptându-se astfel la disponibilitatea resurselor alimentare din habitatul său.

Deși nu este considerată o specie pe cale de dispariție, Sylvia de câmp se confruntă cu anumite amenințări, precum pierderea habitatului din cauza expansiunii agricole și urbanizării, precum și utilizarea pesticidelor, care reduc numărul insectelor de care se hrănește. Eforturile de conservare sunt esențiale pentru a asigura supraviețuirea acestei specii și a habitatului său natural.