Greutăți și măsuri
| Lungime |
de la 11 la 12,5 cm |
| Greutate |
de la 7 la 15 g |
| Lungimea anvergurii aripilor |
de la 17 la 22 cm |
Date biologice
Descrierea animalului
Pitulicea fluierătoare (Phylloscopus trochilus) este o pasăre mică și agilă, care face parte din familia Phylloscopidae. Este cunoscută pentru cântecul său melodios și persistent, care aduce bucurie și armonie în pădurile și grădinile unde își face apariția. Această specie de pasăre migratoare își petrece verile în părți largi ale Europei și Asiei, preferând habitatele variate, de la pădurile de foioase și mixte, la tufișuri, parcuri și grădini, pentru a se reproduce și a crește noua generație.
Descrierea fizică a pitulicei fluierătoare evidențiază dimensiunile sale reduse, având o lungime de aproximativ 11-12,5 cm și o anvergură a aripilor de 18-21 cm. Greutatea sa variază între 7 și 15 grame. Penajul său este predominant verde-măsliniu pe partea dorsală și galben-pal pe partea ventrală, cu variații subtile între masculi și femele. Aripile sunt relativ lungi și înguste, adaptate pentru zboruri lungi, în timp ce coada este scurtă și adesea ținută ridicată. O caracteristică distinctivă este prezența unei linii clare, de culoare deschisă, deasupra ochilor (supraciliul), care contrastează cu restul capului.
Pitulicea fluierătoare se hrănește predominant cu insecte mici și alte nevertebrate, pe care le prinde cu agilitate în zbor sau le culege din frunziș. Dieta sa se poate adapta sezonier, incluzând semințe și fructe mici, în special în timpul migrației sau în habitatele unde insectele sunt mai puțin abundente.
Comportamentul său de reproducere este tipic pentru multe specii de păsări cântătoare. Pitulicea fluierătoare își construiește un cuib ascuns pe sol, în vegetația densă, unde femela depune între 5 și 7 ouă. Ambii părinți participă la îngrijirea puilor, care sunt nidicoli și rămân în cuib până când sunt suficient de mari pentru a zbura.
Cântecul pitulicei fluierătoare este o caracteristică definitorie, având o melodie clară, fluierată, cu note ascendente și descendente, care poate fi auzită de la distanță mare. Masculii cântă frecvent pentru a marca teritoriul și pentru a atrage femelele în perioada de reproducere. De asemenea, sunt cunoscute pentru capacitatea lor de a imita sunetele altor specii de păsări.
Migrația este un alt aspect remarcabil al vieții pitulicei fluierătoare. Aceste păsări sunt migratori de lungă distanță, călătorind mii de kilometri între locurile de cuibărit din Europa și Asia până în zonele de iernat din Africa Subsahariană. Această migrație anuală este esențială pentru supraviețuirea lor, permițându-le să exploateze resursele alimentare sezoniere și să evite condițiile dure de iarnă din arealele lor de reproducere.
În ciuda adaptabilității și răspândirii largi, pitulicea fluierătoare, ca multe alte specii de păsări, se confruntă cu amenințări precum pierderea habitatului, schimbările climatice și poluarea. Protejarea habitatelor naturale și crearea de coridoare ecologice sunt esențiale pentru conservarea acestei specii fascinante și a biodiversității pe care o reprezintă.