Greutăți și măsuri

Date biologice

Descrierea animalului

Pițigoiul albastru (Cyanistes caeruleus), cunoscut anterior și sub denumirea de Parus caeruleus, este o specie de pasăre mică, vibrant colorată, care face parte din familia Paridae. Este larg răspândită în Europa și în părți din Asia și Africa de Nord, preferând habitatele cu păduri de foioase, parcuri și grădini. Acest mic explorator al coroanelor de arbori este apreciat nu doar pentru frumusețea sa, dar și pentru rolul său în controlul populațiilor de insecte dăunătoare.
Pițigoiul albastru este ușor de recunoscut datorită dimensiunilor sale reduse, cu o lungime de aproximativ 10-12 cm și o anvergură a aripilor de 18-20 cm. Greutatea sa variază între 9 și 12 grame. Masculii și femelele sunt similare în ceea ce privește coloritul, deși masculii pot avea nuanțe mai vii. Partea superioară a corpului este de un albastru-ceriu strălucitor, în timp ce abdomenul și partea de jos sunt de un alb pur, cu o linie subțire, neagră, care traversează pieptul. Capul este decorat cu dungi albastre și negre distincte, având o pată albă pe obraz, ceea ce conferă un contrast vizual puternic. Ochii sunt mici și negri, înconjurați de un inel subțire de piele albă, iar ciocul este scurt și negru, adaptat pentru a prinde insecte.
Comportamentul său este unul energic și agil, pițigoiul albastru fiind adesea văzut sărind din ramură în ramură în căutarea hranei sau zburând rapid de la un copac la altul. Hrana sa principală constă în insecte, larve și păianjeni în timpul verii, iar în timpul iernii se adaptează la o dietă mai variată, incluzând semințe, nuci și fructe de pădure.
În perioada de reproducere, care începe în luna aprilie și se încheie în iunie, pițigoiul albastru își construiește cuibul în scorburi naturale sau în cutii de cuibărit speciale, acoperind interiorul cu lână, păr și alte materiale moi. Femela depune între 7 și 12 ouă albe, punctate cu pete roșiatice, pe care le incubează singură timp de aproximativ 14 zile. Ambii părinți sunt implicați în hrănirea puilor, care sunt gata să părăsească cuibul după încă 18-21 de zile.
Pițigoiul albastru este un simbol al vitalității și al adaptabilității în natură, fiind capabil să coexiste alături de oameni în peisajele urbane și rurale. Deși este considerat a fi o specie cu un statut de conservare „Preocupare minoră” datorită răspândirii și abundenței sale, pițigoiul albastru se confruntă cu provocări legate de pierderea habitatului și de schimbările climatice. Eforturile de conservare, inclusiv protejarea pădurilor de foioase și instalarea de cutii de cuibărit, sunt esențiale pentru a asigura supraviețuirea acestei specii îndrăgite.