Greutăți și măsuri
| Lungime |
de la 26 la 29 cm |
| Lungimea anvergurii aripilor |
de la 47 la 63 cm |
Descrierea animalului
Papagalul de mare, cunoscut științific sub numele de Fratercula arctica, este o pasăre marină care face parte din familia Alcidae. Acesta este remarcabil prin aspectul său colorat și distinctiv, fiind adesea asociat cu imaginile pitorești ale coastelor stâncoase unde își face cuibul. Această specie este răspândită în regiunile nordice ale Atlanticului, de la coasta nord-estică a Americii de Nord până la Europa de Nord și regiunile arctice.
Aspectul fizic al papagalului de mare este unul dintre cele mai notabile caracteristici. Adulții au o lungime de aproximativ 30 cm și pot cântări între 300 și 500 de grame. Penele lor sunt predominant negre la partea superioară a corpului și albe la partea inferioară, cu o linie neagră distinctă care separă cele două zone de culoare. Însă, cel mai remarcabil este ciocul lor mare, colorat în nuanțe vii de portocaliu, galben și albastru în timpul sezonului de împerechere, făcându-i să iasă în evidență în peisajul natural. În afara sezonului de împerechere, ciocul lor devine mai pălit și mai puțin robust.
Papagalii de mare sunt pasări sociabile și, în timpul sezonului de reproducere, formează colonii uriașe pe falezele stâncoase și insulele izolate. Acestea își sapă cuiburile în pământ, folosindu-și ciocul și picioarele pentru a crea tunele lungi care duc la o cameră de cuibărit. În aceste cuiburi, femela depune un singur ou, care este încălzit și protejat de ambii părinți.
Dieta papagalilor de mare este alcătuită în mare parte din pești, pe care îi vânează scufundându-se sub apă. Sunt înotători excepționali, folosindu-și aripile pentru a se propulsa în adâncuri în căutarea hranei. Pot să rețină mai mulți pești deodată în ciocul lor specializat, permițându-le să aducă cantități semnificative de hrană puilor lor.
Papagalii de mare sunt adesea subiectul studiilor ecologice datorită rolului lor ca indicatori ai sănătății mediului marin. Modificările în distribuția și numărul lor pot reflecta schimbări în ecosistemul marin, inclusiv efectele schimbărilor climatice și ale pescuitului excesiv.
Din păcate, papagalii de mare se confruntă cu numeroase amenințări, inclusiv pierderea habitatului, poluarea marină și efectele schimbărilor climatice, care pot afecta disponibilitatea surselor lor de hrană. Eforturile de conservare sunt esențiale pentru protejarea acestor pasări fascinante și a habitatului lor.
În concluzie, papagalul de mare este o specie de pasăre marină cu un aspect fizic remarcabil și comportamente interesante, care joacă un rol important în ecosistemele marine. Eforturile de conservare sunt vitale pentru asigurarea supraviețuirii lor pe termen lung în fața amenințărilor în creștere din mediul lor natural.