Starea de conservare

Descrierea animalului

Oxiurul, cunoscut științific sub numele de Enterobius vermicularis, este un parazit intestinal mic, care face parte din clasa nematodelor. Este cel mai frecvent întâlnit agent cauzator al oxiurazei, o infecție parazitară întâlnită la om, mai ales la copii, dar poate afecta persoane de orice vârstă. Această infecție este răspândită la nivel global și este cunoscută pentru simptomul său caracteristic: mâncărime intensă în zona anală, mai ales noaptea.
Oxiurii sunt viermi albi, cu o formă cilindrică, subțire. Femelele sunt de obicei mai mari decât masculii, având o lungime de aproximativ 8-13 mm, în timp ce masculii măsoară doar 2-5 mm. Unul dintre aspectele distinctive ale femelor este coada lor ascuțită, care îi dă și numele de "vermicularis" (care înseamnă "asemănător unui vierme").
Ciclul de viață al oxiurilor începe când ouăle lor sunt ingerate, de obicei prin contaminarea mâinilor sau a alimentelor cu ouă microscopice. Odată ajunse în intestin, ouăle eclozează și larvele încep să se dezvolte. După câteva săptămâni, viermii maturi se reproduc, iar femelele migrează noaptea spre zona perianală pentru a depune ouă. Aceasta provoacă mâncărime intensă, iar zgârierea zonei poate duce la răspândirea ouălor pe mâini, sub unghii, și ulterior la gura persoanei afectate sau a altor persoane, perpetuând ciclul de infecție.
Transmiterea oxiurilor este extrem de ușoară, datorită dimensiunii microscopice a ouălor și a obiceiurilor de igienă insuficiente, în special la copii. Oxiurii pot supraviețui în afara corpului uman pe suprafețe timp de până la două săptămâni, ceea ce înseamnă că infecția se poate răspândi rapid în colectivități, cum ar fi școlile sau familiile.
Diagnosticul oxiurazei se face de obicei prin observarea viermilor adulți în jurul anusului sau prin testul benzii adezive, care implică aplicarea unei bucăți de bandă adezivă transparentă în zona perianală dimineața, înainte de baie, pentru a colecta eventuale ouă de oxiuri care sunt apoi examinate la microscop.
Tratamentul pentru oxiurază este relativ simplu și eficient, implicând administrarea de medicamente antiparazitare, cum ar fi mebendazolul sau albendazolul. Este important ca toți membrii familiei să fie tratați simultan pentru a preveni reinfectarea. În plus, măsuri stricte de igienă, cum ar fi spălarea regulată a mâinilor, curățarea și dezinfectarea lenjeriei de pat și a suprafețelor, sunt esențiale pentru a eradica infecția.
În concluzie, oxiurul este un parazit intestinal care provoacă oxiurază, o infecție des întâlnită, dar ușor de tratat. Prin menținerea unei igiene personale riguroase și tratamentul adecvat, ciclul de viață al oxiurilor poate fi întrerupt, prevenind răspândirea și recurența infecției.