Greutăți și măsuri

Date biologice

Descrierea animalului

Mierla (Turdus merula) este o specie de pasăre cântătoare, cunoscută și apreciată pentru melodiile sale armonioase, care face parte din familia Turdidae. Acestă pasăre este răspândită pe larg în Europa, Asia și nordul Africii, și a fost introdusă de om în Australia și Noua Zeelandă. Datorită adaptabilității sale remarcabile, mierla poate fi întâlnită într-o varietate de habitate, de la pădurile dese și grădinile umede, până la parcurile urbane.
Aspectul fizic al mierlei este caracteristic și ușor de recunoscut. Masculii au un penaj complet negru lucios, cu excepția inelului ocular, care este galben strălucitor, și ciocul, care, de asemenea, este de un galben intens. Femela, pe de altă parte, are o culoare mai puțin strălucitoare, variind de la maro-închis la maro-roșcat, cu pete mai deschise pe piept. Puii sunt similari cu femelele, având pete și dungi pe piept și abdomen. Mierla are o lungime de aproximativ 24-29 cm, cu o anvergură a aripilor de 34-38 cm și cântărește între 80 și 125 de grame.
Comportamentul mierlei este destul de interesant. Sunt păsări teritoriale, în special masculii, care își apără cu fermitate teritoriul în perioada de reproducere. Cântecul mierlei mascul este extrem de variat și melodios, folosit pentru a atrage femelele și a marca teritoriul. Mierla este o pasăre predominant solitară, cu excepția perioadei de împerechere când cuplul lucrează împreună pentru a-și crește puii.
Dieta mierlei este omnivoră, cuprinzând o varietate de fructe, fructe de pădure, semințe, insecte, viermi și alte nevertebrate mici. Această pasăre are un rol important în ecosistem, contribuind la controlul populațiilor de insecte și la răspândirea semințelor de plante.
Reproducerea mierlei începe în primăvară, când perechile își construiesc cuiburi în formă de cupă din iarbă, frunze și noroi, de obicei ascunse în tufișuri sau arbuști. Femela depune între 3 și 5 ouă albastre-verzi, pe care le incubează timp de aproximativ două săptămâni. După eclozare, ambii părinți hrănesc puii, care sunt gata să părăsească cuibul la aproximativ două săptămâni după naștere.
În ciuda faptului că este o specie comună și adaptabilă, mierla se confruntă cu anumite amenințări, inclusiv pierderea habitatului, utilizarea pesticidelor și poluarea. Cu toate acestea, mierla rămâne o prezență frecventă și îndrăgită în multe medii, aducând bucurie și culoare prin cântecul și prezența sa.