Cunoscut și ca

• Magot
• Magot bezocasý
• Opice berberská
• Opice turecká
• Makak magot

Greutăți și măsuri

Descrierea animalului

Magotul, cunoscut științific sub numele de Macaca sylvanus, este unul dintre cele mai fascinante și distinctive specii de maimuțe din lume. Originar din zonele stâncoase ale Marocului și Algeriei, precum și din Gibraltar, unde este singura maimuță sălbatică europeană, acest animal robust și adaptabil a captivat atenția oamenilor de-a lungul istoriei.

Aspectul fizic al magotului este destul de caracteristic și ușor de recunoscut. Are o lungime a corpului care variază între 45 și 70 de centimetri, cu o coadă relativ scurtă, de aproximativ 2 până la 22 de centimetri, ceea ce îl face să se distingă de alte specii de maimuțe care au cozi lungi. Blana magotului este de obicei de culoare maro-gri, cu variații care pot merge de la maro închis până la galben-pal. Fata, fără blană, prezintă o culoare roz sau maro, cu ochi expresivi care reflectă o gamă largă de emoții.

Magotul este cunoscut pentru comportamentul său social complex și ierarhia bine definită în cadrul grupurilor. Trăiește în grupuri mari, care pot număra până la 100 de indivizi, conduse de femele. Aceste grupuri sunt structurate în subgrupuri bazate pe legături de rudenie și afinități, unde comunicația vocală și gestuală joacă un rol esențial în interacțiunile zilnice. Magotul folosește o varietate de sunete, grimase și posturi corporale pentru a comunica, fie că este vorba de stabilirea dominanței, formarea alianțelor sau îngrijirea puilor.

În ceea ce privește dieta, magotul este omnivor, cu o preferință pentru fructe, frunze, semințe, rădăcini și chiar insecte. Această flexibilitate în alimentație îi permite să supraviețuiască în diverse habitate și să se adapteze la schimbările sezoniere ale disponibilității resurselor alimentare.

Reproducerea la magot nu este legată strict de un anumit sezon, însă majoritatea nașterilor au loc în primăvară. Femela dă naștere, de obicei, unui singur pui după o perioadă de gestație de aproximativ 166 de zile. Îngrijirea puilor este o responsabilitate colectivă în cadrul grupului, cu femelele ajutându-se reciproc în creșterea și protejarea puilor.

În ciuda adaptabilității sale remarcabile, magotul se confruntă cu amenințări semnificative care pun în pericol supraviețuirea speciei. Pierderea habitatului, vânătoarea ilegală și conflictul cu activitățile umane sunt principalele provocări cu care se confruntă această specie. Protecția și conservarea magotului necesită eforturi concertate din partea comunității internaționale, a guvernelor locale și a organizațiilor de conservare, pentru a asigura că această specie unică va continua să trăiască în sălbăticie pentru generațiile viitoare.