Greutăți și măsuri

Starea de conservare

Descrierea animalului

Eretele vânăt (Circus cyaneus), cunoscut și sub numele de uliu păsărar vânăt sau șorecar vânăt, este o pasăre răpitoare din familia Accipitridae, care cuprinde alte răpitoare precum vulturii, șoimii și uliii. Acesta se remarcă prin abilitățile sale de vânătoare remarcabile și prin aspectul său fizic distinctiv, fiind o specie răspândită în zonele temperate ale emisferei nordice, inclusiv în părți din Europa, Asia și America de Nord.

Descrierea fizică a eretelui vânăt este una impresionantă. Masculii au o lungime de aproximativ 41-50 cm și o anvergură a aripilor de 97-118 cm, fiind ceva mai mici decât femelele. Diferența de dimensiune dintre sexe este un exemplu de dimorfism sexual. Masculii adulți se disting prin partea superioară de un albastru-cenușiu și prin partea inferioară albă, cu o ușoară nuanță de gri pe piept și cu dungi subtile. Coada este, de asemenea, albastră-cenușie, cu câteva dungi mai închise. Femelele și juvenilii au un colorit mai sobru, fiind predominant maro pe partea superioară și bej cu dungi maronii pe partea inferioară. Ochii sunt galbeni, iar ciocul negru, puternic și ascuțit, este adaptat pentru a prinde și a sfâșia prada.

Eretele vânăt are o dietă variată, alimentându-se predominant cu mamifere mici, precum rozătoare și iepuri, dar și cu păsări, reptile și insecte. Este un vânător solitar și metodic, zburând la altitudini joase deasupra câmpurilor și mlaștinilor, folosindu-și vederea ascuțită pentru a detecta prada. Când localizează o potențială victimă, se năpustește rapid și precis pentru a o captura.

Reproducerea eretelui vânăt are loc o dată pe an, cuibul fiind construit în general pe sol, în zone deschise și bine camuflate. Femelele depun între 3 și 6 ouă, care sunt incubate în principal de femele pentru o perioadă de 31-38 de zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și devin independenți după aproximativ 5-6 săptămâni.

Eretele vânăt este o specie migratoare, cu populații din zonele mai nordice ale arealului său migrând spre sud în timpul iernii pentru a evita condițiile aspre. Această migrație anuală evidențiază adaptabilitatea speciei la diferite medii și condiții climatice.

Deși în prezent nu este considerat o specie pe cale de dispariție la nivel global, erelele vânăt se confruntă cu amenințări semnificative, inclusiv pierderea habitatului, poluarea și utilizarea pesticidelor în agricultură, care reduc numărul prăzilor disponibile. Protecția habitatelor naturale și implementarea unor practici agricole sustenabile sunt esențiale pentru conservarea acestei specii remarcabile.