Starea de conservare

Descrierea animalului

Acvila de câmp (Aquila heliaca) este o pasăre răpitoare impunătoare, cunoscută pentru aspectul său nobil și pentru abilitățile remarcabile de vânător. Este membră a familiei Accipitridae și poate fi întâlnită în regiuni variate, de la câmpii deschise până la zone montane și păduri deschise, preferând totuși terenurile cu vegetație rară unde își poate urmări prada cu ușurință.

Dimensiunile acestei păsări sunt impresionante, având o anvergură a aripilor care poate ajunge până la 2 metri, ceea ce o face una dintre cele mai mari acvile din fauna europeană și asiatică. Corpul său robust, cu o lungime de aproximativ 70-84 cm, este acoperit de un penaj dens, predominant maro-închis, cu nuanțe mai deschise pe abdomen și pe partea inferioară a aripilor. Capul este relativ mic în comparație cu corpul, având un cioc puternic, curbat, adaptat pentru a sfâșia carnea prăzilor sale. Ochii mari, de culoare maro-închis, reflectă agerimea și acuitatea vizuală impresionantă a acestei păsări.

Acvila de câmp este un prădător de vârf, dieta sa fiind compusă în principal din mamifere de talie mică, cum ar fi iepurii și rozătoarele, dar și din păsări și, ocazional, reptile. Aceasta își urmărește prada din zbor, folosindu-și vederea excepțională pentru a detecta mișcările de la distanțe mari, apoi se năpustește cu o viteză uimitoare pentru a captura prada cu ghearele sale puternice.

Acvila de câmp este o specie monogamă, formând perechi pentru întreaga viață. Cuibul, construit din crengi mari, este amplasat în vârfurile copacilor înalți sau pe stânci izolate, oferind protecție împotriva prădătorilor. În perioada de reproducere, femela depune de obicei 1-3 ouă, pe care le incubează timp de aproximativ 43-45 de zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și rămân în cuib aproximativ 60-70 de zile, după care încep să zboare și să își exerseze abilitățile de vânătoare.

Din păcate, acvila de câmp se confruntă cu numeroase amenințări care i-au redus considerabil populația și au dus la clasificarea sa ca specie vulnerabilă. Pierderea habitatului natural, otrăvirea accidentală, braconajul și coliziunile cu liniile electrice sunt doar câteva dintre pericolele care afectează supraviețuirea acestei specii magnifice.

Conservarea acvilei de câmp necesită eforturi concertate la nivel internațional, inclusiv protecția habitatelor, monitorizarea populațiilor și combaterea braconajului. Aceste acțiuni sunt esențiale pentru a asigura că această pasăre magnifică va continua să domine cerurile pentru generațiile viitoare.