Greutăți și măsuri

Descrierea animalului

Pitulicea sfârâitoare (Phylloscopus sibilatrix) este o pasăre mică și agilă, parte a familiei Phylloscopidae, cunoscută pentru cântecul său melodios și distinctiv. Acesta este un oaspete de vară în Europa și în părți ale Asiei, preferând habitatele bogate în arbori, precum pădurile de foioase, marginile acestora și grădinile mari. Este ușor de recunoscut datorită aspectului său caracteristic și comportamentului activ.

În ceea ce privește aspectul fizic, pitulicea sfârâitoare are o lungime de aproximativ 11-12,5 cm și o anvergură a aripilor de 17-21 cm. Greutatea sa variază între 7 și 15 grame. Această pasăre prezintă un penaj predominant verde-măsliniu pe partea dorsală și alb-gălbui pe cea ventrală, cu o tentă gălbuie pe piept și flancuri. Penele sale sunt fine și strălucitoare, oferindu-i un aspect vibrant în lumina soarelui. O caracteristică distinctivă este prezența unei dungi subțiri și deschise la culoare care trece deasupra ochiului, cunoscută sub numele de sprânceană, care ajută la identificarea ușoară a speciei. Ciocul este subțire, relativ scurt și de culoare neagră, adaptat pentru hrănirea cu insecte mici și alte nevertebrate.

Comportamentul pitulicei sfârâitoare este unul dintre aspectele care o fac deosebit de interesantă. Este o pasăre extrem de activă, mișcându-se agil prin frunziș în căutarea hranei. Dieta sa se bazează în mare parte pe insecte mici, larve, păianjeni și alte nevertebrate mici, pe care le capturează cu dibăcie printre frunzele copacilor și tufișuri. De asemenea, este cunoscută pentru cântecul său melodios și variat, care poate fi auzit în mod frecvent în timpul sezonului de împerechere. Cântecul este compus dintr-o serie de note fluierate, clar distinse, care sunt repetate în mod ritmic și pot fi auzite de la distanțe mari, fiind unul dintre sunetele caracteristice ale pădurilor europene în perioada de primăvară și vară.

Reproducerea pitulicei sfârâitoare are loc o dată pe an, cuibul fiind construit la nivelul solului sau la înălțimi mici, în vegetația densă. Femela depune între 4 și 7 ouă, care sunt incubate timp de aproximativ 13-15 zile. Ambele părinți participă la hrănirea puilor, care sunt gata să părăsească cuibul după aproximativ 12-14 zile de la eclozare.

Pitulicea sfârâitoare migrează pe distanțe lungi, petrecând iarna în Africa subsahariană, unde clima mai caldă îi oferă o abundență de hrană. Această migrație anuală demonstrează remarcabilele capacități de orientare și rezistență ale acestei mici păsări.

În concluzie, pitulicea sfârâitoare este o specie fascinantă datorită aspectului său atrăgător, comportamentului activ și cântecului melodios. Adaptabilitatea și agilitatea ei în căutarea hranei, împreună cu capacitatea de a migra pe distanțe lungi, subliniază complexitatea și frumusețea lumii naturale. Prezența ei în pădurile și grădinile Europei adaugă valoare biodiversității și oferă iubitorilor de natură oportunitatea de a observa una dintre cele mai interesante păsări cântătoare.