Greutăți și măsuri
| Lungime |
de la 6 la 12 mm |
| Viteză |
8 km/h |
Starea de conservare
Descrierea animalului
Musca de casă (Musca domestica) este unul dintre cele mai răspândite insecte de pe glob, prezentă în aproape toate regiunile locuite de om. Este un membru al ordinului Diptera, caracterizat prin prezența unei singure perechi de aripi funcționale, cea de-a doua pereche fiind redusă la niște structuri numite haltere, care ajută la menținerea echilibrului în timpul zborului.
Adultul de muscă de casă are o lungime de aproximativ 5-8 mm și poate fi recunoscut după culoarea sa gri, cu patru dungi longitudinale pe partea dorsală a toracelui. Abdomenul prezintă un model variabil de culoare, de la gri la negru, cu reflexii metalice. Capul este dotat cu ochi compuși mari, care îi oferă o vedere panoramică, și cu antene scurte. Gura este adaptată pentru supt și lins, deoarece musca nu poate înghiți alimente solide. Înainte de a consuma materie solidă, aceasta o vomită pentru a o lichefia cu ajutorul enzimelor digestive.
Musca de casă este cunoscută pentru capacitatea sa de a transmite boli, deoarece se hrănește cu o gamă largă de substanțe, inclusiv resturi alimentare, fecale și alte materiale în descompunere. În procesul de alimentare și prin contactul cu picioarele și gura, poate transfera agenți patogeni care cauzează boli precum salmoneloza, holera și tuberculoza.
Ciclul de viață al muscului de casă include patru stadii: ou, larvă (sau vierme), pupă și adult. Femela poate depune până la 500 de ouă în decursul vieții sale, în materiale în descompunere sau în fecale. Ouăle eclozează în larve în decurs de 24 de ore în condiții de temperatură și umiditate adecvate. Larvele trec prin trei instaruri înainte de a se transforma în pupă, iar acest proces poate dura de la o săptămână la câteva săptămâni, în funcție de condițiile de mediu. Adultul iese din pupă după aproximativ 5-6 zile.
Musca de casă are o importanță semnificativă din punct de vedere ecologic, participând la descompunerea materiei organice și la ciclul nutrienților. Totuși, datorită impactului său asupra sănătății umane, sunt necesare măsuri de control pentru a limita populația acestei insecte, inclusiv menținerea curățeniei, utilizarea plaselor de insecte și aplicarea de insecticide acolo unde este necesar.
În ciuda reputației sale negative, musca de casă continuă să fascineze cercetătorii prin adaptabilitatea și capacitatea sa de supraviețuire în aproape orice mediu alături de om, fiind un exemplu remarcabil de conviețuire în natură.