Greutăți și măsuri

Descrierea animalului

Linul, cunoscut științific sub denumirea de Tinca tinca, este un pește dulcicol aparținând familiei Cyprinidae, larg răspândit în apele stătătoare sau cu curgere lentă din Europa și Asia. Acest pește prezintă o serie de particularități interesante, atât din punct de vedere morfologic, cât și comportamental, care îl fac un subiect fascinant de studiu pentru ihtiologi și un favorit al pescarilor amatori.

Din punct de vedere fizic, linul se distinge prin corpul său alungit și ușor comprimat lateral, acoperit cu o piele groasă și mucilaginoasă, care îl protejează de paraziți și infecții. Spre deosebire de alte specii de pești, linul are solzi foarte mici, adesea greu de observat cu ochiul liber, ceea ce îi conferă o textură netedă. Colorația sa variază de la verde-măsliniu până la maro-închis pe partea dorsală, devenind mai deschisă spre abdomen, unde capătă nuanțe de galben sau chiar argintiu. O caracteristică distinctivă a linului este prezența unei pete roșii la baza fiecărei înotătoare pectorale.

În ceea ce privește dimensiunile, linul poate atinge lungimi considerabile, de până la 70 cm sau chiar mai mult, și greutăți de peste 4 kg, deși majoritatea exemplarelor capturate de pescari sunt mult mai mici. Creșterea sa este relativ lentă, iar longevitatea poate depăși 10 ani în condiții favorabile.

Comportamentul linului este influențat de mediul său acvatic. Peștele preferă apele calme, bogate în vegetație, unde poate găsi adăpost și hrană. Dieta sa este omnivoră, cuprinzând atât plante acvatice, cât și diverse animale mici, precum insecte, larve, crustacee și chiar alți pești de dimensiuni mici. Linul este cunoscut pentru capacitatea sa de a tolera niveluri scăzute de oxigen și variații mari de temperatură, ceea ce îl face un supraviețuitor versatil în diverse habitate.

Reproducerea linului are loc în primăvară sau la începutul verii, când temperatura apei atinge aproximativ 18-20°C. Femela depune între 300.000 și 600.000 de icre, care sunt lipicioase și se atașează de vegetația subacvatică. Puietul se dezvoltă rapid, beneficiind de abundența hranei și de temperaturile mai ridicate ale apei.

Din punct de vedere ecologic, linul joacă un rol important în menținerea echilibrului biologic al ecosistemelor acvatice, contribuind la controlul populațiilor de insecte și la dispersia semințelor plantelor acvatice. De asemenea, este un indicator valoros al sănătății mediilor acvatice, sensibilitatea sa la poluare ajutând la identificarea schimbărilor negative din habitat.

În concluzie, linul este un pește fascinant, cu adaptări remarcabile la viața în ape dulci, având o importanță ecologică și economică semnificativă. Studiul și conservarea acestui pește sunt esențiale pentru menținerea biodiversității și sănătății ecosistemelor acvatice.