Greutăți și măsuri

Descrierea animalului

Uliul păsărar (Accipiter nisus) este o pasăre răpitoare de dimensiuni mici până la medii, aparținând familiei Accipitridae. Este răspândit în numeroase părți ale Europei, Asiei și chiar în Africa de Nord, fiind cunoscut pentru agilitatea sa remarcabilă în zbor, care îi permite să captureze prada cu o precizie uimitoare. Acesta preferă habitatul format din păduri deschise, marginea pădurilor și zonele agricole unde poate găsi suficientă hrană și adăpost.

Descrierea fizică a uliului păsărar este una distinctivă. Lungimea corpului său variază între 28 și 38 de centimetri, având o anvergură a aripilor de aproximativ 58 până la 80 de centimetri. Masculii sunt de obicei mai mici decât femelele, aceasta fiind o caracteristică comună în rândul păsărilor răpitoare. Penajul uliului păsărar este variabil, dar în general, masculii au partea superioară a corpului de un gri-albastrui, în timp ce partea inferioară este palidă, cu dungi fine și întunecate. Femelele și juvenilii au o colorație mai ternă, cu partea superioară maronie și cea inferioară deschisă, fiind de asemenea dungată.

Una dintre caracteristicile remarcabile ale uliului păsărar este capacitatea sa de a zbură cu agilitate prin vegetația densă în urmărirea prăzii, folosindu-și aripile scurte și coada lungă pentru manevrabilitate. Dieta sa se bazează în mare parte pe păsări de dimensiuni mici până la medii, cum ar fi vrăbiile, mierlele sau ciocănitoarea, pe care le capturează în zbor sau de pe sol.

Comportamentul de reproducere al uliului păsărar este de asemenea interesant. Sezonul de împerechere începe în primăvară, când masculii efectuează zboruri acrobatice pentru a atrage femelele. Cuibul este de obicei construit în copaci, folosind ramuri și alte materiale vegetale, unde femela depune între 4 și 6 ouă. Incubația durează aproximativ 33 de zile, iar ambii părinți participă la hrănirea puilor.

Uliul păsărar joacă un rol important în ecosistem, fiind un controlor natural al populațiilor de păsări mici și dăunători. Cu toate acestea, ca multe alte specii de răpitoare, se confruntă cu provocări din cauza pierderii habitatului, poluării și utilizării pesticidelor care reduc disponibilitatea prăzii. Protecția habitatului său și măsurile de conservare sunt esențiale pentru a asigura supraviețuirea acestei specii fascinante.