Starea de conservare

Descrierea animalului

Ferestrașul mic (Mergellus albellus) este o pasăre acvatică distinctivă, care face parte din familia Anatidae, grupul în care se încadrează rațele, gâștele și lebedele. Este cel mai mic membru al acestei familii prezent în Europa și Asia, fiind recunoscut ușor prin dimensiunile sale reduse și aspectul său deosebit.
Adultul are o lungime de aproximativ 38-44 cm și o anvergură a aripilor de 63-67 cm, ceea ce îl face ușor de distins de alte specii de rațe. Masculul în perioada de reproducere este deosebit de atrăgător, având capul și gâtul de un alb pur, în contrast puternic cu corpul negru și cu o pată mare, ovală, roșie pe aripă. În afara sezonului de împerechere, masculul își pierde culorile vii, adoptând un penaj mai tern, similar cu cel al femelei, care este predominant gri-brun, cu nuanțe mai deschise pe partea inferioară a corpului.
Una dintre caracteristicile distincte ale ferestrașului mic este ciocul său scurt, subțire și ușor curbat în jos, adaptat perfect pentru a captura micile sale prăzi, cum ar fi peștii, insectele acvatice și crustaceele. Această pasăre preferă apele dulci sau slab salinizate, cum ar fi lacurile mici, iazurile și râurile lente, unde vegetația densă de pe maluri îi oferă adăpost și locuri de hrănire.
Ferestrașul mic este o specie migratoare, petrecând vara în regiunile nordice ale Europei și Asiei pentru a se reproduce, și iernând în zone mai calde, precum bazinul mediteranean, coasta de vest a Europei și sud-vestul Asiei. În timpul migrației, aceste păsări pot fi observate în grupuri mici, zburând la altitudini joase deasupra apelor.
Reproducerea începe la sfârșitul primăverii, când perechile se formează și își construiesc cuiburi ascunse în vegetația densă de pe malurile apelor. Femelele depun între 6 și 10 ouă, pe care le incubează singure timp de aproximativ trei săptămâni. Puii sunt nidifugi, ceea ce înseamnă că sunt capabili să părăsească cuibul la scurt timp după eclozare, dar rămân în grija mamei până când sunt capabili să zboare și să se hrănească singuri.
Deși nu este considerat o specie pe cale de dispariție la nivel global, ferestrașul mic se confruntă cu amenințări semnificative în unele părți ale arealului său, inclusiv pierderea habitatului natural din cauza dezvoltării agricole și urbane, poluarea apelor și perturbarea zonelor de cuibărit. Conservarea habitatelor sale naturale este esențială pentru a asigura supraviețuirea acestei specii atrăgătoare și ecologic importante.